Zilele treceau și eu le lăsăm să treacă 

cu convingerea că eu nu am și nici nu însemn 

nimic mai mult decât ceea ce sunt acum

și toate zilele în care mi-am dorit cu disperare

să fiu singurul și cel mai important lucru

pe care-l are cineva,

unicul obiect al dorinței cuiva,

toate clipele în care ardeam ca cineva

să moară sau să trăiască pentru mine,

să-și sfâșie pielea de dorință,

toate bătăile de inimă care s-au oprit

pentru mine sau au năvălit clocotind în sânge,

toate pozele perfecte la apus sau răsărit,

toate ceasurile care au stat în loc câteva secunde

să ne lase să respirăm și să ne privim,

toate minutele perfect în care totul era posibil

și nu lipsea nimic, 

toate astea au trecut și n-au lăsat în urmă

decât cuvintele astea și imaginile din capul meu

pentru că restul timpului, tot restul, viața care a rămas

e liniștită și banală și trebuie doar să mă împac

cu gândul că somnul liniștit lângă cineva care mă iubește

de cele mai multe ori tot liniștit și banal

e singurul drum posibil către fericire.


Sursa imaginii: Unsplash


Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica