Zilele treceau și eu le lăsăm să treacă
cu convingerea că eu nu am și nici nu însemn
nimic mai mult decât ceea ce sunt acum
și toate zilele în care mi-am dorit cu disperare
să fiu singurul și cel mai important lucru
pe care-l are cineva,
unicul obiect al dorinței cuiva,
toate clipele în care ardeam ca cineva
să moară sau să trăiască pentru mine,
să-și sfâșie pielea de dorință,
toate bătăile de inimă care s-au oprit
pentru mine sau au năvălit clocotind în sânge,
toate pozele perfecte la apus sau răsărit,
toate ceasurile care au stat în loc câteva secunde
să ne lase să respirăm și să ne privim,
toate minutele perfect în care totul era posibil
și nu lipsea nimic,
toate astea au trecut și n-au lăsat în urmă
decât cuvintele astea și imaginile din capul meu
pentru că restul timpului, tot restul, viața care a rămas
e liniștită și banală și trebuie doar să mă împac
cu gândul că somnul liniștit lângă cineva care mă iubește
de cele mai multe ori tot liniștit și banal
e singurul drum posibil către fericire.
Sursa imaginii: Unsplash
Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica