Vino încoace să îți spun ceva, mi-a zis bunica în șoaptă

arborând expresia ghidușă pe care o au și copiii

când sunt mici și viața încă înseamnă doar mâncare, 

somn și joacă, până la urmă ne întoarcem la copilărie

știam că o să-mi spună o prostie sau ceva de care-i e rușine

să rostească răspicat și tare, așa că mi-am aplecat urechea

sărmana, a scăzut de la an la an și acum îmi ajunge la coate

e așa de mică, încât poți s-o pierzi în grădina cu roșii, 

de aia cu porumbi nici nu mai spun, oricum

are interdicție acolo de când au început să ne prade

mistreții, -zi, mamaie, că mă grăbesc, am repezit-o eu

și ea mi-a tras un deget noduros peste mână, drept pedeapsă

-nu fii proastă, ascultă aici la mamaie că pe tine nu te-aleargă moartea

prin grădina cu porumbi, -ăia sunt mistreții am întrerupt-o eu și iar mi-a tras

un deget peste mâini, mai tare, mai dureros și a zis, pe un ton confesiv

-eterna prostie a bărbatului e că aleargă numai după carne fragedă

fără să-și dea seama că e doar învelitoare pentru oase 

și mâncare pentru viermi. -Vai! Bunica! am surâs eu mirată

-Asta o știi de la mine! mi-a făcut cu ochiul și până să-i mai zic ceva

a fugit, mică și uscată, prin porumbi. 

Alerga moartea. 


Sursa imaginii: Unsplash


Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica