-Uită-te la mine printr-o foaie de hârtie plină de poezie

sau printr-o perdea groasă ori printr-un cearceaf apretat ca la carte

oricum ar fi, aș vrea să mă vezi distorsionat, cum o să fiu fără îndoială, peste câțiva ani

deformat de bătrânețe și griji, cu pungi sub ochi de la băutură și nopți pierdute

cu pielea cenușie de la fum și lumina becului din birou, cu colțurile ochilor

încrețite ca frunza ținută sub flacără, cu buzele mov, înghețate

oricum ar fi, nu vreau să mă privești în ochi, mi-e foarte teamă

că ochii mei întunecați te vor copleși ca o noapte fără stele

te vor obosi ca un discurs politic prea lung

te vor atrage ca o vâltoare, oricât te-ai lupta să scapi

-ești tu drăguță, dar chiar sunt un monstru, avea dreptate mama

când am părăsit-o, pe patul de moarte, ca să-mi trăiesc viața

în timp ce a iei se smulgea din corpul ei bătrân

-o să te dezamăgesc și pe tine, doar dă-mi suficient timp

te vor dezamăgi oricum toți cei pe care îi cunoști, 

-ai dreptate, totuși, mai bine să trăim din plin dezamăgirile vieții

să le înfruntăm cu aroganța zâmbetelor sincere

și-apoi când va sosi momentul să ne despărțim

să o facem cu eleganță, dansând pentru ultima oară

un cadril, pe stomacul gol.

Sursa imaginii: Unsplash

Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica