-Uită-te la mine printr-o foaie de hârtie plină de poezie
sau printr-o perdea groasă ori printr-un cearceaf apretat ca la carte
oricum ar fi, aș vrea să mă vezi distorsionat, cum o să fiu fără îndoială, peste câțiva ani
deformat de bătrânețe și griji, cu pungi sub ochi de la băutură și nopți pierdute
cu pielea cenușie de la fum și lumina becului din birou, cu colțurile ochilor
încrețite ca frunza ținută sub flacără, cu buzele mov, înghețate
oricum ar fi, nu vreau să mă privești în ochi, mi-e foarte teamă
că ochii mei întunecați te vor copleși ca o noapte fără stele
te vor obosi ca un discurs politic prea lung
te vor atrage ca o vâltoare, oricât te-ai lupta să scapi
-ești tu drăguță, dar chiar sunt un monstru, avea dreptate mama
când am părăsit-o, pe patul de moarte, ca să-mi trăiesc viața
în timp ce a iei se smulgea din corpul ei bătrân
-o să te dezamăgesc și pe tine, doar dă-mi suficient timp
te vor dezamăgi oricum toți cei pe care îi cunoști,
-ai dreptate, totuși, mai bine să trăim din plin dezamăgirile vieții
să le înfruntăm cu aroganța zâmbetelor sincere
și-apoi când va sosi momentul să ne despărțim
să o facem cu eleganță, dansând pentru ultima oară
un cadril, pe stomacul gol.
Sursa imaginii: Unsplash
Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica