Tristețea se prăbușise ca o lacrimă, 

s-a topit pe picioare ca un bătrân lovit de căldură,

ca un copil încurcat în pașii de șotron,

ca o casă veche, roasă de greutăți,

tristețea a căzut firesc și a făcut loc de noi începuturi,

a spălat ochiul și i-a șters tulburarea,

a șters ceața ca o deznădejde

și disperarea și neputința și l-a lăsat gol, nou,

lăsând în urmă doar o privire distrată 

și o nevoie acută de a clipi des

și pe retină s-au imprimat

mii de poze.

Clic. Clic. Clic.

Sursa imaginii: Unsplash

Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica