Mi-a spus că povestea lumii stă scrisă chiar acolo

între tâmplele mele, acolo e locul unde se desfășoară

cele mai importante momente ale istoriei mele personale

acolo plimbările cu autobuzul iau formă de fabule

și ritualul ceaiului e un moment din zi în care păsările

își încetinesc zborul și ceasul își domolește bătăile

și oamenii vorbesc o idee mai încet și tot 

ce se întâmplă după ora doisprezece noaptea

are încărcătura morală a unui vis și provoacă daune 

mărunte, ce pot fi numărate pe degetele de la o mână,

mi-a mai spus, mângâindu-mi degetele absent

așa e, ai dreptate, i-am răspuns, chiar azi

după ce m-ai sunat să-mi spui că vii încoace

mi te-am imaginat pitindu-ți urechile sub căciulă neagră 

din blană de lup și strângând mai bine o haină albă ,

din blană de miel, așa cum tu ești parte, ca un personaj duplicitar,

din toate poveștile mele.

Sursa imaginii: Unsplash

Dacă vrei să continui să citești poezii pe acest site, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica