Toată lumea iubește cafeaua și de chestia asta mi-am dat seama când eram mică
dar abia de curând am înțeles cât de diferită e iubirea asta de la un om la altul
cum unii o iubesc doar pentru tremurul pe care îl aduce a treia ceașcă
pentru licuricii care le joacă pe retină și pământul care vibrează sub picioare,
pentru agitația inutilă și inima care pompează surd, să spargă pieptul
și-ar bea în neștire, chiar și de la tonomat, ar bea în loc de apă
și la fiecare țigare.
Sunt alții care o iubesc ca pe nevasta pe care n-au mai sărutat-o
de ani de zile și de alte gesturi de afecțiune nici nu mai aduc aminte
căci nu vreau să le întristez, au ele altele pe cap și cafeaua o fac cu sfințenie
în fiecare dimineață la 6, un ibric întreg și pun și-n cană, până la buză
și în termos sau sticluța de Dorna la 0,5 și ține, draga de ea, toată ziua,
toată ziua lungă și amară de muncă și de-aia e plină de zahăr.
Sunt alții care o iubesc cu măsură, doar o ceașcă de cafea, doar dimineața
înainte ca timpul să ia din loc și soarele să-și traseze arcul lui pe cer,
o beau cu înghițituri mici, plini de recunoștință,
după ce își umplu nările de parfumul ei.
Sunt alții care o beau cu emfază, o pregătesc îndelung și o visează
cu o noapte înainte, o râșnesc și o cântăresc, apoi o acoperă duios
cu o pătură pufoasă de spumă de lapte și suspină adânc
la prima înghițitură.
Erau vremuri când piteam zahărul atunci când făceam cafeaua
și le dădeam peste mână prietenilor mei când voiau să-și pună în cană
doar o linguriță, uite, te las să o măsori tu, doar atât, nu pot fără
și când cereau lapte îmi dădeau ochii peste cap
Dar acum am mai îmbătrânit și văd lucrurile altfel,
respect ritualul fiecăruia fiindcă știu cât e de sfânt și intim
și aștept cu nerăbdare să vii la mine, seara, după opt dacă ai cum
să ne bem cafeaua împreună, așa cum ne place doar nouă,
neagră cum e noaptea și goală, cum e păcatul
Sursa imaginii: Unsplash
Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica