Toamna e un loc insuportabil pentru cei sensibili la schimbare
pentru pictori mai ales și-mi zic mereu:
nu vreau să izbucnesc în plâns aiurea, pe scaunul rece din tramvai
doar pentru că toamna culorile își dau în petec
și verdele se transformă în roșu treptat și nicio frunză nu seamănă cu alta
și nu-mi ajung zilele din calendar să pictez tot ce-mi bucură privirea
și când trec pe lângă copaci le mângâi frunzele și recunosc schimbarea
și ele freamătă de bucuria atingerii mele și-a doua zi sunt iar schimbate,
mai rumene, mai calde în filamentul lor fragil.
E șapte septembrie și iubita mea îmi spune că sunt ridicol se sensibil
pentru că în fața toamnei mă așez în genunchi și stau și admir
și totuși niciodată nu-mi dau seama că ea tocmai ce s-a tuns
și de așezat în genunchi în fața ei
nici nu se pune problema.
Sursa imaginii: Unsplash
Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica