Toamna e un loc insuportabil pentru cei sensibili la schimbare

pentru pictori mai ales și-mi zic mereu:

nu vreau să izbucnesc în plâns aiurea, pe scaunul rece din tramvai

doar pentru că toamna culorile își dau în petec

și verdele se transformă în roșu treptat și nicio frunză nu seamănă cu alta

și nu-mi ajung zilele din calendar să pictez tot ce-mi bucură privirea

și când trec pe lângă copaci le mângâi frunzele și recunosc schimbarea

și ele freamătă de bucuria atingerii mele și-a doua zi sunt iar schimbate,

mai rumene, mai calde în filamentul lor fragil.

E șapte septembrie și iubita mea îmi spune că sunt ridicol se sensibil

pentru că în fața toamnei mă așez în genunchi și stau și admir

și totuși niciodată nu-mi dau seama că ea tocmai ce s-a tuns

și de așezat în genunchi în fața ei

nici nu se pune problema.


Sursa imaginii: Unsplash


Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica