S-a jurat că nu mai merge niciodată cu taxiul,
asta după ce s-a ridicat greoi din șanțul plin de apă
murdară și ambalaje goale și broaște de dimensiuni mici,
nu cu mult mai scârboase decât cele mari, poate doar
mai fâșnețe, s-a ridicat cu genunchii tremurând din locul
moale, tapițat cu iarbă grasă, scufundată în apă, locul
unde a avut norocul să cadă și să nu-și rupă nimic,
nici măcar o julitură mai serioasă, doar niște zgârieturi
ca de mâță tânără și jucăușă, s-a aruncat din mers
din mașina galbenă, al căruit huruit i-a rămas în minte clar,
în mod absurd încerca să-i pună un diagnostic mașinii,
oare avea toba căzută? oare avea probleme la cutia de viteze?
cine știe, s-a jurat că nu mai urcă niciodată într-o astfel
de mașină galbenă, încărcată de secrete și mai ales de minciuni,
s-a învinovățit că nu și-a dat seama mai devreme, că nu a coborât
din timp, poate când mașina a staționat la semaforul din intersecție,
atunci ar fi evitat orice pericol, dar abia observase petele
de sânge de pe gulerul cămășii lui și i-a luat o vreme să-i cerceteze
chipul sau gâtul pentru răni, dar apoi a înțeles că nu era sângele lui,
asta e prea de tot, și-a spus, mă jur, mai bine merg pe jos
până la capătul lumii și înapoi, desculț sau în mâini, întreaga
săptămână cunoscuse exclusiv exemplare curioase în țara asta
complicată, în care dreptul de a conduce un taxi era acordat chiar oricui
cunoscuse infractori mărunți, care intrau intenționat în gropi,
gangsteri pensionați care treceau mereu pe roșu, fără măcar
să se asigure, ca și cum nu aveau nimic de pierdut și pierderile
celorlalți erau neînsemnate, cunoscuse un tip simpatic până când
i-a căzut pistolul din buzunarul gecii și l-a fluturat nepăsător
prin fața lui, cunoscuse un tânăr care nu împlinise vârsta legală
pentru permis și alcool și le practica pe amândouă, concomitent,
oh, asta? întreba ridicând sticla de coniac ieftin și sorbind din ea,
doar îmi ud gâtul, cunoscuse o femeie responsabilă, care conducea
cu atenție și grijă, într-un stil matern și a admirat-o până când,
coborând din mașină și căutându-și cheile și-a dat seama că-i lipsesc
împreună cu portofelul și ultimul, cu o zi în urmă, dăduse peste bătrân
pe trecerea de pietoni și nici măcar nu oprise, în pofida insistențelor lui,
era absurd, locul ăsta îi testa limitele și se gândea acum, după ce și-a scuturat
hainele și s-a șters de noroi cu manșeta cămășii sfâșiate, gustând din
butelca lui norocoasă, poate e o simplă fobie, cu o urmă de ghinion,
așa că m-aș vindeca într-un mod chiar simplu, aș putea încerca
să devin eu însumi un taximetrist
Sursa imaginii: Unsplash
Dacă ți-a plăcut, scoate-mă o cafea virtuală, via Revolut: 0729107614