Sunt săptămâni întregi de când nu mai dorm

În patul nostru, cearșaful zace pe o parte

E contorsionat în forma conturului corpului tău

Și perna cu spumă cu memorie începe să-și piardă amintirile,

Camera începe să miroasă a țesătură veche și nostalgie

Pe geamuri sunt urmele degetelor tale

Zeci de palme neverosimil de mici, ce piele umedă aveai,

Scrumierele pline cu chiștoace înroșite, ce nuanță oribilă de roșu

N-ar trebui să existe altundeva decât pe buzele tale și

Azi m-am trezit cu gândul să-ți caut talpa

Nu e nici pe covor și nici pe parchet

Poate e un moment bun să ne revedem

Nu vreau s-o sărut, gestul vorbește de strămoși mult prea romantici

Vreau să înfig un cuțit în ea – poate sunt un pic psihopat dar am nevoie

De o dovadă mai palpabilă că ai existat cu adevărat.

sursa imaginii: unsplash