Sunt săptămâni întregi de când nu mai dorm
În patul nostru, cearșaful zace pe o parte
E contorsionat în forma conturului corpului tău
Și perna cu spumă cu memorie începe să-și piardă amintirile,
Camera începe să miroasă a țesătură veche și nostalgie
Pe geamuri sunt urmele degetelor tale
Zeci de palme neverosimil de mici, ce piele umedă aveai,
Scrumierele pline cu chiștoace înroșite, ce nuanță oribilă de roșu
N-ar trebui să existe altundeva decât pe buzele tale și
Azi m-am trezit cu gândul să-ți caut talpa
Nu e nici pe covor și nici pe parchet
Poate e un moment bun să ne revedem
Nu vreau s-o sărut, gestul vorbește de strămoși mult prea romantici
Vreau să înfig un cuțit în ea – poate sunt un pic psihopat dar am nevoie
De o dovadă mai palpabilă că ai existat cu adevărat.
sursa imaginii: unsplash