Sunt la adăpost de întuneric,


Sunt la adăpost de întuneric,

am aprins toate luminile din casă

și în geamurile lungi sunt tot eu

mă văd cum înghit în sec de frică

și în ochii mei tremură licurici

care dispar adesea, cu fiecare lacrimă,

doar știi că mi-e groază de noapte

de calmul ei asurzitor, de foamea ei absurdă, 

înghite totul în calea ei, e perfidă și sinuoasă

și blocurile din jur, însiropate în întuneric au dispărut

și marșul beznei se lovește surd în geamuri

și am rămas doar eu, cu spaimele mele.

Să nu îndrăznești să nu vii nici în seara asta

de data asta chiar e ultima oară când te aștept

și mă gândesc cu o mâhnire adâncă

abia acum, în al doișpelea ceas

că poate ar fi fost mai simplu să-ți spun direct

hai vino, totuși, te aștept de o întreagă viață

Sursa imaginii: Unsplash

Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *