Stăm față în față deasupra întregii lumi,

suntem doar noi doi, așa cum trebuia să fim 

dintotdeauna.

Și vrem doar două ore în care să ne iubim

și din două forme goi să răsară albă

luna.

Și eu râd și bat din palme-ntr-una, că mi se pare

că viața e imposibil de frumoasă și durerea mea o iei

cu mâna.

Și fața ta, cu barbă nouă, e plină de mirare că ne-am regăsit, 

așa, din întâmplare, într-o marți, când a pornit 

furtuna.

Sursa imaginii: Unsplash

Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica