Autor: Guzel Iahina

Titlu: Zuleiha deschide ochii

Recenzie în 7 rânduri: 

Zuleiha, e chinuită de Murtaza, soțul ei, un tătar în vârstă și mai cu seamă de Strigoaica, soacra ei centenară. Zilnic muncește la câmp, cot la cot cu Murtaza și acasă își îndeplinește îndatoririle față de casă, soț și soacră. Într-o zi ritmul chinuitor al vieții ei e întrerupt de un ofițer din Armata Roșie care-i ucide soțul și o răpește și deportează, alături alți țărani deschiaburiți din sat, dar și intelectuali leningradeni. Ajunge în taigaua siberiană și naște, se îndrăgostește de Ivan, cel care i-a ucis soțul. Crește. Vânează. Iubește. Nu-i mai e frică. Îndură durerea și sacrifică iubirea pe care ar fi putut s-o aibă pentru cea născută din ea.

Ce mi-a plăcut: curajul Zuleihăi, de a aduce pe lume copii, unul după altul, chiar dacă mureau la scurt timp după naștere și îndeplinirea destinului ei de mamă, își hrănește fiul cu lapte, apoi cu sânge, descrierea lichidul cald pe pieptul Zuleihăi semnificând bucuria că Yusuf e viu 

Cu ce am rămas: dragostea nu poate locui împreună cu umilința, dar se poate naște din milă, amintirea Zuleihăi la început, străbătând întreaga casă, înfiorată, temătoare, până în mansarda înghețată, pentru o bucată de marmeladă, care se topește plăcut sub limbă, credința că indiferent de greutăți, fiecare om cunoaște, la un momentdat iubirea „femeia e câmpul în care bărbatul seamănă semințele urmașilor. nu-i șade bine câmpului să se împotrivească plugarului”, „ea va simți că durerea care a umplut lumea nu a dispărut, dar a lăsat-o să respire”, acceptarea morții ca pe o parte din viață și nu ca antonimul ei ”Se obișnuise cu gândul ăsta, așa cum se obișnuiesc boul cu jugul și calul cu vocea stăpânului. Unora le era dat doar un strop de viață, ca fiicelor ei, altora o grămăjoară, iar altora nemăsurat de generos, saci și hambare întregi, ca soacrei sale. Dar moartea îi aștepta pe toți – se cuibărea în ei sau mergea alături, li se împleticea ca pisica printre picioare, se așeza ca praful pe haine, le intra în plămâni odată cu aerul. Moartea era omniprezentă – mai vicleană, mai deșteaptă și mai puternică decât viața neroadă, care pierdea mereu bătălia.”

De la ce ai putea sta treaz noaptea: alegerea înțeleaptă e să te sacrifici întotdeauna, până la final pentru copilul tău și chiar dacă nu e așa de înțeleaptă, să nu te sacrifici te-ar face și te va face să te simți îngrozitor, mâncarea are un rol fundamental în a ne elibera, temporar, de suferință și mizerie, răutatea are viață lungă, ca Strigoaica din roman, care se apropie de 100 de ani, datoria de femeie e o idee veche de când lumea și încă n-am murit de tot, se poate supraviețui după prea multă durere, mai mult decât ai fi crezut posibil


Sursa imaginii: Google images


Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica