Autor: Neil Gaiman
Titlu: Zei Americani
Recenzie în 7 rânduri:
Shadow e eliberat din închisoare și se grăbește să se întoarcă la viața de dinainte, să se angajeze ca antrenor la sala lui Robbie. E anunțat că soția lui, Laura, a murit într-un accident, într-o ipostază interesantă cu Robbie. În avion îl întâlnește pe Wednesday, care vrea să-l angajeze și, în cazul în care moare, să-l privegheze. În urma confruntării dintre nou și vechi, în timpul priveghiului ca o tortură, moare și Shadow și află că Wednesday îi e tată, retrăiește trecutul, obține calitate, se purifică. E înviat. Pe parcurs Laura cea moartă îl ajută, Shadow cunoaște zei ruși, africani, americani, zei media, moderni și își ține promisiunile.
Ce mi-a plăcut: stilul profund american al scrisului, fluid, cinematografic, curățat de metafore și comparații; iubirea felinei care a căpătat noi dimensiuni, capitolul cu Iisus, păstrat pentru final, ca un bonus, prea mare pentru a fi inclus într-unul din capitole, prea slab conturat pentru a deveni ceva de sine stătător; viața e un cabernet; amurgul e timpul minciunilor
Cu ce am rămas: războaiele pot avea loc și doar pentru vărsare de sânge și slava celor care le-au pornit, pentru orgolii și trezirea spiritelor, nu doar la zei și în cărți, ci și în realitate; relaxarea lui Dumnezeu ca mecanism de ajustare a propriei realități, cât de important e ceea ce trăiești?, comunitățile mici sunt tare dubioase, mai ales moșuleții simpatici și amuzanți, puterea de persuasiune e la îndemâna oricui vrea să convingă pe altcineva să facă ceva ce deja își dorește
De la ce ai putea sta treaz noaptea: pentru al cui orgoliu te lupți?; există jignire mai mare decât să ți se spună că nu ești viu?; câteodată facem lucrurile din cu totul alte motive decât cele pe care le declarăm și e ciudat, pentru că rar contează motivul, ci fapta în sine, mai ales pentru ceilalți
Sursa imaginii: Google images
Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica