Autor: Salman Rushdie
Titlu: Seducătoarea din Florența
Recenzie în 7 rânduri:
Mogor dell Amore se înfățișează la obsedantele palate din orașul victoriei lui Akbar cel Mare, un împărat capricios care vorbește despre sine exclusiv la persoana a3-a, a cărui soție e preferată e Jodha, rodul imaginației lui și acuzat de crimă își dezvăluie adevăratul nume Niccolo Vespucci și secretul care l-a adus aici: este unchiul împăratului. Povestea lui începe în Florența condusă de Medici și poate mai cu seamă de Qara Koz, domnița Ochi Negri, una din stră-mătușile mogulului, seducătoarea din Florența, ștearsă din istoria familiei pentru că a trecut de partea dușmanului.
Ce mi-a plăcut: frumusețea titlurilor cursive, formate din primele cuvinte ale primei propoziții ale fiecărui capitol, liberalizarea sexualității, iubirea frumoasă dintre două femei aproape identice, Angelica și Oglinda ei întruchipează frumusețea absolută, o frumusețe atât de autentică încât femeile deveneau fericire văzându-le, în loc de invidioase, muzicalitatea cuvintelor, pasaje întregi care par cântate “fiica oglinzii a fost oglinda mamei ei și a femeii a cărei oglindă fusese”
Cu ce am rămas: „La început au fost trei prieteni: Niccolo il Machia, Agostino Vespucci și Antonino Argalia. Lumea copilăriei lor era o pădure fermecată. Apoi părinții lui Nino au fost uciși de ciumă. El a plecat în lume să-și caute norocul iar ceilalți doi nu l-au mai văzut niciodată. Ziua în care a plecat a fost ziua în care cei trei au încetat să mai fie copii.” necesitatea supremă a echilibrului: Scheletul și Salteaua, puterea unui parfum în a cuceri până și un împărat, „memoria retrezită la viață te poate sminti”
De la ce ai putea sta treaz noaptea: cea mai mulțumitoare iubire e închipuită (sultanul și regina lui, pe care doar el o vedea și cerând să-i fie pictată, ea a căpătat o față), “libertatea fizică a cămilei le oferă oamenilor o lecție de imoralitate”, „cât timp ești anesteziat și nu-ți simți tragedia propriei vieți, poți supraviețui”