Autor: Tatiana Țibuleac
Titlu: Grădina de sticlă
Recenzie în 7 rânduri:
Orfana, Lastocika cumpărată dintr-un orfelinat de Tamara Pavlovna, care-o învață rusește cu forța, folosind tehnica triunghiului în frunte, ele sunt sticlăresele care fac bani din vândutul sticlelor prin gunoaie, cu mâinile coapte și umerii dureroși. Așa cum rusa decade de-a lungul timpului în funcție de contextul politic din Chișinău, așa și Tamara devine mai absentă în viața orfanei care fură trăsături și comportamente de la femeile din cartier, așa cum fac copiii de la părinți. Peste ani devine doctoriță în România, unde denumirile moldovenești ale fructelor sunt doar cuvinte amuzante, dar e încă bântuită de copilăria ermetică, de grădina de sticlă
Ce mi-a plăcut: aceeași goană trecut viitor, care te buimăcește și dă ritm lecturii; propozițiile scurte și dureroase care două palme pe obraz; îndrăzneala jucată din biroul profesorului de sport
Cu ce am rămas: cu sentimentul că dacă nu e iubit în copilărie, omul ajunge pustiu ca o cohilie goală; ca mamă, naturală sau de împrumut, poți doar să faci ce crezi tu că e mai bine; moldovenii frați și în abuzuri, mai ales la școală
De la ce ai putea sta treaz noaptea: descrierea înmormântării Maricicăi și dorința ei cea mai mare, „la mare să trăiesc”; rochia de mireasă grea și împodobită și multe flori, părinții nu s-au zgârcit cu nimic, era ultima cheltuială pe care-o mai aveau cu fata lor; nu poți să scapi niciodată de traumele copilăriei, pe care, dintr-o nedreptate a sorții, le retrăiești cu o exactitate mai nemiloasă decât amintirea ultimei mese.
Sursa imaginii: Google images
Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica