Autor: Jerome K Jerome
Titlu: Arta de a nu scrie un roman
Recenzie în 7 rânduri:
Patru prieteni vor să scrie o carte și n-o scriu. Asta pentru că de fiecare dată când se întâlnesc, la început frecvent și pasionați, apărându-și propriile opinii, așa cum se întâmplă la începutul fiecărui proiect, spre final rar și în formulă restrânsă, așa cum se întâmplă la finalul oricărui proiect, se pierd în povești auzite, vise, fabule, anecdote, lucru pe care-l simți încă din primele pagini și e în regulă, pentru că nici nu voiai de fapt să afli cum să nu scrii un roman și e bine să nu fi ofensat dacă încercarea lui Jerome e mai bună decât multe alte romane pe care le-ai citit și să n-o iei personal dacă are un condei mai ușor și mai substanțial ca al tău.
Ce mi-a plăcut: în loc de amuzantă și ușurică, cartea e satirică, pe alocuri filosofică și înfiorătoare; mi-am dorit mult să fiu ca Amenda, un amestec de nepăsare perfectă și supunere ireproșabilă, pe care nu ai cum să te superi și să am încrederea lui MacShaughnassy în orice spun,
Cu ce am rămas: e complicat să locuiești pe o barcă într-un ținut unde plouă mult; „Omul este o pendulă și trebuie să-și descrie arcul său”; „Mi-ai cerut sfatul și eu ți l-am dat. Care dintre noi a fost idiotul cel mai mare n-are rost să discutăm”; fabula cu greiere și furnica prin altă pereche de ochelari, ferice de greier că s-a distrat și s-a bucurat de viață, vai de furnică, a strâns din dinți să construiască, să facă și să dreagă până a izbit-o lopata grădinarului; păstrează „critica nevinovată” pentru alții, spune-le prietenilor cât de buni sunt la ce sunt buni cât de des posibil, chiar dacă te roade invidia
De la ce ai putea sta treaz noaptea: cele două anaconde, cea vie, încolăcită pe cea lipsită de viață, pe pervazul ferestrei deschise; în fiecare om coexistă extremele opuse ale aceluiași om.
Sursa imaginii: Google images
Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica