Prima oară când m-a copleșit nedreptatea a fost la grădiniță
când Ioana mi-a spus că sucul meu roșu e de fapt ruj
dizolvat în apă.
Am plâns ore bune, mai mult pentru simplitatea explicației
care m-a lovit în miezul sufletului și în capul pieptului:
copiii sunt răi.
Doi ani mai târziu Ioana s-a îmbolnăvit de hepatită
albul ochilor îi devenise galben și m-am bucurat meschin:
răul se pedepsește
Apoi s-au îmbolnăvit și alți copii și toți am fost suspecți
și testați și speriați de boală care se învârtea besmetică:
baba-oarba.
Apoi am crescut și n-am mai căutat cu înverșunare firele invizibile
care leaga fapta de răsplată și răutatea de pedeapsă;
n-are rost.
M-am bucurat că am dreptul, în schimb, să-mi aleg consolarea cum
că există eroi în orice infern și nici Dumnezeu nu ne judecă
cu măsura sfinţilor.
Sursa imaginii: Unsplash
Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica