Prietenul meu cel mai bun s-a născut cu un entuziam efrenat
am observat asta încă din prima zi de școală, n-aveam 7 ani împlinți
și el își lega șireturile deja a treia oară, sub privirea perplexă
a unei învățătoare trecută de prima tinerețe, ce tot faci?
l-a întrebat, apoi și-a îmblânzit vocea, adăugând puiule?
funda perfectă, pentru ziua perfectă, i-a zis el și când ceilalți au râs
eu am știut că vom fi cei mai buni prieteni, pentru că e absolut normal
să îți dorești să dai zilelor o aură de perfecțiune,
mai ales dacă se rezolvă așa ușor, cu o fundă, chiar și ea perfectă
m-am așezat cu el în bancă, mirosea a săpun și mentă
avea un fel de a da din cap, energic, implicat, care mă încuraja
să-i povestești tot felul de lucruri, având convingerea
că e cel mai interesant lucru pe care-l auzise în toată viața lui
și a continuat să o faci, ani la rândul și datul din cap
nu a avut efecte nocive asupra mobilității lui cervicale
cum aș fi crezut, nu a provocat traumatisme, cum era de așteptat
nu a cauzat amețeli grave, cum au prevăzut părinții lui
elaborând fișa de risc pe care orice părinte o scrie în secret
pentru copilul lui, ca peste ani să o recitească și să-și spună
da, așa este, semnele erau acolo chiar de-atunci
oricum, suntem aproape bătrâni acum, avem și noi
copiii noștri și nepoții noștri și acum pielea noastră
e galbenă mai tot timpul, dăm din cap, de data asta amândoi
dăm și din mâini și din picioare, fără să vrem, viața iese din noi
cu lupte, dar entuziasmul lui efrenat ne ține tot împreună
chiar așa interesant îți par? îl mai întreb eu uneori
când simt nevoia să-mi confirm lucruri simple
care stau la baza fericirii mele de zi cu zi
da, sigur, îmi spune el, nu știi niciodată
când urmează să auzi cel mai interesant lucru
din viața ta.
Sursa imaginii: Unsplash
Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica