Prietenul meu cel mai bun s-a născut cu un entuziam efrenat

am observat asta încă din prima zi de școală, n-aveam 7 ani împlinți

și el își lega șireturile deja a treia oară, sub privirea perplexă

a unei învățătoare trecută de prima tinerețe, ce tot faci?

l-a întrebat, apoi și-a îmblânzit vocea, adăugând puiule?

funda perfectă, pentru ziua perfectă, i-a zis el și când ceilalți au râs 

eu am știut că vom fi cei mai buni prieteni, pentru că e absolut normal

să îți dorești să dai zilelor o aură de perfecțiune,

mai ales dacă se rezolvă așa ușor, cu o fundă, chiar și ea perfectă

m-am așezat cu el în bancă, mirosea a săpun și mentă

avea  un fel de a da din cap, energic, implicat, care mă încuraja 

să-i povestești tot felul de lucruri, având convingerea

că e cel mai interesant lucru pe care-l auzise în toată viața lui

și a continuat să o faci, ani la rândul și datul din cap

nu a avut efecte nocive asupra mobilității lui cervicale

cum aș fi crezut, nu a provocat traumatisme, cum era de așteptat

nu a cauzat amețeli grave, cum au prevăzut părinții lui

elaborând fișa de risc pe care orice părinte o scrie în secret

pentru copilul lui, ca peste ani să o recitească și să-și spună

da, așa este, semnele erau acolo chiar de-atunci

oricum, suntem aproape bătrâni acum, avem și noi

copiii noștri și nepoții noștri și acum pielea noastră

e galbenă mai tot timpul, dăm din cap, de data asta amândoi

dăm și din mâini și din picioare, fără să vrem, viața iese din noi

cu lupte, dar entuziasmul lui efrenat ne ține tot împreună

chiar așa interesant îți par? îl mai întreb eu uneori

când simt nevoia să-mi confirm lucruri simple

care stau la baza fericirii mele de zi cu zi 

da, sigur, îmi spune el, nu știi niciodată 

când urmează să auzi cel mai interesant lucru

din viața ta.

Sursa imaginii: Unsplash

Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica