Să-și țină degetele împletite așa în timp ce

Aproape alergau i se părea o prostie, 

Dar nu a ripostat, pentru că în lumina asfințitului

Pielea lui era ridicol de frumoasă, colorată în bleumarin, ochii lucind ca niște stele

Visa la o nouă generație de oameni, cu pielea bleumarin,

Care se vor îndrăgosti de cei cu pielea lunară, palidă, ca a ei

Și peisajul iubirii lor va fie evident unul selenar, cu adâncimi cosmice

Uite, mergem la chestia asta, stăm puțin și apoi ne întoarcem acasă 

I-a spus el și ea iar n-a ripostat, deși știa prea bine că nici unul din cuvintele lui

Nu însemna niciunul din adevărurile ei, chestia aia era o cină în familie,

Puțin însemna câteva ore și acasă nu era un loc comun pentru ei doi,

Așa că doar a zâmbit și a zis bine, cu zâmbetul ei care însemna

Știu că minți și bine care însemna o să vină ziua și în care o să ne reglăm conturile

Și a inspirat adânc, pregătindu-se pentru chestia aia, rânjind ca orice femeie

Îndrăgostită peste cap de un bărbat cu pielea bleumarin

Peste care felinarele stradale aruncă lumini ca niște mingi de foc.

Sursa imaginii: Unsplash

Dacă ți-a plăcut, scoate-mă o cafea virtuală, via Revolut: 0729107614