Nici gând! Nu ! Nu, nu şi nu.

3 dimineaţa, bodega colţ cu Splaiului, am făcut noi cinste.

Bă, bă, nu sunt beat, pe bune. Uite care e treaba, vă iubesc băi proştilor. Nu mai râde. Bă cu voi nu pot să vorbesc, aşa sunteţi voi cu miştouri, cu căcaturi, nu înţelegeţi nimic, da’ nimic. Las’ că vedeţi voi.

Da, da, nu m-am supărat. Trebuie să fie şi unu mai deştept, dar uite, uite că eu vă iubesc băi jegoşilor, vă ştiu de când eram atâta, atâta eram mă( şi loveşte prin stânga şi prin dreapta piciorul mesei, undeva pe la mijloc, încercând să-l nimerească). Atâta eram mă!

Şi pentru voi…dă-le-n mă-sa lor de femei, că niciuna nu-i ca voi. Mă bag la experiment. Mă bag să vă fiu eu şoarecele, şopârliţa, cobaiul cum vreţi voi să-mi ziceţi.

Apoi timp de-o săptămână am negociat, că nimic nu-i totuși gratis, „combustibilul” pentru Marius:  10 ţigări şi 2 doze de bere pe „ confesiune”. Lejer. Să nu i se usuce puişorului gâtlejul. Bun băiat, ce-i drept. El îţi scuipă acolo sufletul pe tavă şi noi îl disecăm pe de-a-ntregul. Pentru ce sunt prietenii?

„Un an şi jumătate băăăi! Cum sună asta…Mult. A trecut ceva vrtemre de când nu am mai văzut-o … pe sora ei! HAHAAA.

Nu, nu am avut niciodată vreo treabă cu sora ei, era doar o glumă. E destul de greu, să ştii, să stau să spun chestii dintr-astea personale şi voi să staţi cu carneţelele în mână şi cu ochii plesniţi ca nişte sobolani împuţiţi ce sunteţi.

Perfect simetric şi totodată ironic, ca orice alt lucru de căcat din viaţa mea, povestea s-a terminat tot în Jazz, după ce ne-am certat tot drumul pe nişte teme de tot râsul. Am ajuns acolo şi mi-a zis că s-a săturat şi alte prostii, că lucrurile nu mai merg şi cam toate prostiile care se zic de obicei la sfărţit. Nici măcar nu a încercat să mă menajeze cu vreo replică de genul: nu e vine ta.. e vina mea etc. Trecuseră,totuşi, vreo 5-6 luni să zic de când aveam un pic de respect unul pentru celălalt. Uitându-mă la ea.. aşa plictisit şi mai mult atent în jurul meu să observ dacă mai participă cineva la veritabilul spectacol,de nu mai auzeam nimic. Observam cum ochii îi ieţeau din orbite apoi se închideau şi apoi lăcrimau, gura se schimonosea în ceea ce sigur erau ţipete şi părul ei era atât de nespălat încât un smoc i se lipise, scârbos de frunte. Era urâtă rău în ziua aia. Ce frumoase sunt femeile când plâng… Cine rahat a zis  porcăria asta ? Despot? HAHA . Nimic mai fals. N-o fi văzut-o pe femeia asta. I se înroşiseră ochii şi colţurile gurii atârnau neputincios, în jos. Nu mă puteam gândi decât la asta: De ce naibii plângi femeie? Numai tu ai vorbit şi totuşi , fără ajutorul meu ai trecut prin toate stările. Acum râde nervos: Eşti un prost, băi Mariuse, nu ştiu de ce m-am încurcat eu tocmai cu tine. Îmi venea s-o strâng de mână şi să-i spun: Iubito, eu sunt perfect descurcat.Te-ai încurcat tu ,oare, cu altcineva? Dar ştiam că nu e momentul glumelor şi asta sigur nu i-ar fi plăcut. Era prea târziu. Prea târziu pentru tot, chiar  şi pentru Top gear. Ne-am ridicat şi am plecat. Plăteşte-ţi singură sucul!- a fost ultimul lucru pe care i l-am zis.

<<„Hai să ne împăcăm? Eram supărată…S-a întâmplat o chestie nasoală rău cu fratimiu.. da… Hai să ieşim să vorbim aşa… fără nicio obligaţie.”>>

 „Şi aşa am fost, fără nicio obligaţie cam două luni şi jumătate, până când a vrut să mă lege iar, bineînţeles cu multă multă dragoste redescoperită, cu vechea obligaţie. N-am vrut. Du-te-n măta de psihopată- a fost ultimul lucru pe care i l-am spus, din greşeală, după  45 de apeluri pierdute, maică-sii.”

S-a terminat prima şedinţă şi zău dacă ştim ce să facem. E băiat bun Marius ăsta, zău că e. Nu ne cunoaşte el de când eram de-o şchioapă, cum ne-arăta el , ci de-abia de-un an jumătate, dar a prins drag de noi. Aşa se- ntâmplă cu puişorii mamei, ăştia.