Oamenii nu se mai privesc
ore întregi, ca tâmpiții
de parcă nu le vine să creadă
cât sunt de norocoși.
Nu se mai fixează
cu o dragoste nesfârșită
până uită și să mai respire.
Acum își evită privirea
sau chiar mai rău
își aruncă vreuna urâtă,
cu ranchiună sau cu nerăbdare
Vorbesc despre aia sau ailaltă,
se împiedică unul de altul prin casă
și la final, când se trage linia
când rămâne doar unul singur
nu o să regrete tot timpul irosit
pe priviri tăcute, cu respirația tăiată
ci mai degrabă pe toate celelalte lucruri.
Și dacă totuși se prind din timp
or să se scalde în priviri
pline de iubire
și alte lucruri frumoase
Dar nu mai mult de 24 de ore
cam cât îți ia, în medie
să te întorci la rutină.

Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica