O, Dumnezeule, oare am ajuns deja la vârsta
la care marile speranțe au devenit marile așteptări?
la care hai să ne cunoaștem mai bine, nu vrei?
s-a transformat în am acumulat deja toate prieteniile
de care aveam nevoie, la care stai departe de mine
cu negativismul tău s-a metamorfozat în mai umilul
aș vrea să aflu mai multe despre filosofia ta de viață?
–
Altfel nu-mi explic expresia de judecare mută
cu care mă privesc toți bătrânii care stau la coadă la pâine
sperând poate să primească o reducere specială pentru obediența lor;
oare dacă judecata asta se simte atât de sfâșietor
ce ne mai așteaptă la Judecata de Apoi?
–
În depărtare orașul începe să prindă viață
îmi dau seama din viermuiala haotică a navetiștilor
ciocnindu-se ca atomi nerăbdători să-și valideze cartela la metrou
presându-și la piept portofelele uscate
ca niște colțuri de pâine.
–
Ar fi timpul să plec și eu, mă așteaptă
marile dezamăgiri, în ediție limitată
Sursa imaginii: Unsplash
Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica