Erau puține momente ca astea, izolate
În afara timpului, învăluite într-o aură de lumină ireală
Albăstruie, sidefată, superioare celor comune
Înecate în albul prăfuit al zilelor în care erau departe una de cealaltă
Libere să se gândească la prietenia lor ca la ceva garantat
De scurgerea imperturbabilă a anilor, de amintiri,
De lucruri trăite împreună, acționând la fel, bucuroase că e așa,
Până când un gest stupid îi amintea cât e de sălbatică, ce mult îi place jocurile
Ce mult o distrează panica celorlalți când îi pune la încercare
Dezvăluindu-le slăbiciunile, cât de mult îi mai plăcea să distrugă
Lucrurile din interior, ce creatură monstruoasă și totuși era atât de greu
Să se desprindă de ea. Cum se întâmplă cu toți oamenii frumoși
sursa imaginii: Unsplash