Mi s-au înecat corăbiile, așa că m-am apucat iar de fumat
a treia oară, săptămâna asta și jur că nu știu
cum de găsesc de fiecare dată puterea să rup țigările
până la penultima, căci ultima are un loc special în sufletul meu
mă rog, aproape, în sutienul meu albastru cu dungi albe,
care mă duce cu gândul la mare, locul ăla unde ai impresia
că viața e o vacanță și nimic rău nu ți se poate întâmpla
că poți mânca pește de trei ori pe zi și vinul nu se depune în pungi sub ochi
și somnul este relativ și iubirea este suficientă, dar nu și necesară
și dezamăgirile sunt necesare, dar nu și suficiente ca să renunți la ceva rău
cum ar fi fumatul sau un prieten cu gura pe cât de mare îi este și sufletul,
oricum, după țigara asta mă las, dar simt că uneori
nici natura nu mai rezistă, uite, văd o stea care tremură
ca prinsă într-o pânză de păianjen și zău
dacă nu aveam o cu totul și cu totul altă părere
despre stele.
Sursa imaginii: Unsplash
Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica