Mi s-au înecat corăbiile, așa că m-am apucat iar de fumat

a treia oară, săptămâna asta și jur că nu știu

cum de găsesc de fiecare dată puterea să rup țigările

până la penultima, căci ultima are un loc special în sufletul meu

mă rog, aproape, în sutienul meu albastru cu dungi albe, 

care mă duce cu gândul la mare, locul ăla unde ai impresia 

că viața e o vacanță și nimic rău nu ți se poate întâmpla

că poți mânca pește de trei ori pe zi și vinul nu se depune în pungi sub ochi

și somnul este relativ și iubirea este suficientă, dar nu și necesară

și dezamăgirile sunt necesare, dar nu și suficiente ca să renunți la ceva rău

cum ar fi fumatul sau un prieten cu gura pe cât de mare îi este și sufletul,

oricum, după țigara asta mă las, dar simt că uneori

nici natura nu mai rezistă, uite, văd o stea care tremură

ca prinsă într-o pânză de păianjen și zău

dacă nu aveam o cu totul și cu totul altă părere 

despre stele.


Sursa imaginii: Unsplash


Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica