Mi s-a întâmplat pentru prima oară să mă blocheze
imaginea din oglindă, în timp ce-o ștergeam cu palma
și în spatele ceței umede, a aburului gros de după duș
s-a prefigurat o imagine cel puțin jalnică, a unei femei
mai degrabă trecute decât venite, o imagine înduioșătoare
mai degrabă a apropierii unui sfârșit decât a entuziasmului unui început,
m-a blocat imaginea ei, al cărei nume nu-l cunosc,
o oarecare ea, o femeie ca toate celelalte, nu mi-o asemăn mie deloc,
licărul din ochii ei seamănă mai degrabă cu ultima pâlpâire
a focului unui chibrit și pielea ei are vigoarea unei lumânări de biserică
și dacă-i privești gâtul cu numeroasele lui linii, poți să-i ghicești și vârsta,
ca trunchiului unui copac și totul atârnă, gravitația o trage în jos,
spre pământ, acolo unde îi e locul, m-a blocat, m-a blocat,
o văd și când închid ochii, vă rog să o luați din fața mea
cu fața ei bizară și resemnată, cred că și ea vrea să plece oricum,
singurul lucru pe care-l avem în comun e faptul că amândouă știm
oh, știm prea bine, că avem tendința să ne judecăm mult mai aspru
pe noi înșine decât pe toți ceilalți
Sursa imaginii: Unsplash
Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica