Mi-am așezat pătura pe iarbă și mâinile sub cap

și mi-am propus să urmăresc în tăcere 

spectacolul nopții.

Stelele sunt dispuse parietal, ce straniu

nu cred că am mai văzut așa ceva vreodată,

simetria lor mă tulbură, la fel și parfumul 

de regina nopții

ce se desprinde în fuioare dulci din petalele albe

cu oglindiri de lună, iat-o, cum a pătruns în toate

și pielea mea, 

tot palidă de lună și florile și casa și pământul

de sub mine strălucește și ferestrele oglindă

și toate astea-mi dau impresia că le-am mai trăit 

exact așa 

cel puțin odată, mirat ca un copil, tulburat 

ca un îndrăgostit, seren ca un schimnic

și întunericul 

se prelinge lin din cer, prinde contur, e palpabil 

și greu, îl pot atinge, se așterne peste toate, mă acoperă, 

e ca o rouă neagră, sunt unul cu noaptea, întunericul 

mi-e cămin și vis 

Nu mai vreau să dorm sub tavane albe, inexpresive 

niciodată, sunt un copil, un îndrăgostit și un schimnic

sunt alb ca luna și nu mai am deloc contur, ca noaptea. 


Sursa imaginii: Unsplash


Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica