Toate lunile acelea teribile de iarnă
calendaristic în număr de trei
dar având încăpățânarea să-și transpună
în practică intensitatea unei jumătăți de an,
s-au evaporat în sfârșit din memoria colectivă
ca o pastilă efervescentă într-un pahar înalt,
răspândind în aer un miros subtil de citrice
Toate emoțiile acelea intense de început de primăvară
transcrise dintr-un caier de gânduri utilitare
și vise monitorizate atent, drept într-o agendă
cu planner și stickere și simbolistică desenată
s-au spulberat, ca petalele unui zarzăr roșu
la o coliziune violentă cu vântul dinaintea furtunii
lăsând în urma lui un covor alb,
care la apus seamănă cu un strat fin de zăpadă,
răscolind angoasele trecutului apropiat
iată, neplăcerile revin atât de ușor la suprafață
chiar și amintirea frigului, a vântului, a ninsorii
și a iernii, aproape,
nu mai departe de un gând.
Luna mai, o văd în calendar cum își ițește
coama impunătoare a mezinului primăverii
ultima și cea mai iubită lună de primăvară
e luna galopului, a galopului către vară
colonii de insecte și petale gonesc
peste câmpuri înverzite, gazonul atent tuns
pământul moale și umed, rece încă
dar conținând în miezul lui
promisiunea unui așternut cald.
Sursa imaginii: Unsplash
Ți-a plăcut poezia asta? Poate vrei să-ți arăți aprecierea și pe Paypal, cu o donație cât o cafea, aici: paypal.me/chelcioaica