Toate lunile acelea teribile de iarnă

calendaristic în număr de trei

dar având încăpățânarea să-și transpună

în practică intensitatea unei jumătăți de an, 

s-au evaporat în sfârșit din memoria colectivă

ca o pastilă efervescentă într-un pahar înalt,

răspândind în aer un miros subtil de citrice

Toate emoțiile acelea intense de început de primăvară

transcrise dintr-un caier de gânduri utilitare

și vise monitorizate atent, drept într-o agendă

cu planner și stickere și simbolistică desenată

s-au spulberat, ca petalele unui zarzăr roșu

la o coliziune violentă cu vântul dinaintea furtunii

lăsând în urma lui un covor alb,

care la apus seamănă cu un strat fin de zăpadă,

răscolind angoasele trecutului apropiat

iată, neplăcerile revin atât de ușor la suprafață

chiar și amintirea frigului, a vântului, a ninsorii

și a iernii, aproape,

nu mai departe de un gând.

Luna mai, o văd în calendar cum își ițește

coama impunătoare a mezinului primăverii

ultima și cea mai iubită lună de primăvară

e luna galopului, a galopului către vară

colonii de insecte și petale gonesc

peste câmpuri înverzite, gazonul atent tuns

pământul moale și umed, rece încă

dar conținând în miezul lui

promisiunea unui așternut cald.

Sursa imaginii: Unsplash

Ți-a plăcut poezia asta? Poate vrei să-ți arăți aprecierea și pe Paypal, cu o donație cât o cafea, aici: paypal.me/chelcioaica