M-am desprins atât de greu din așternuturi
de parcă îmi dădeam jos un strat de piele,
m-am simțit goală și nedreptățită
frigul mi-a zbârlit pielea și pentru o secundă
nici nu mi-am dat seama unde sunt
lumina din cameră era bleumarin
și printr-o fâșie de lumină galbenă din dreptul ferestrei
se roteau leneș în aer particulele de praf
aș fi putut fi oriunde, din fericire eram acasă
gândindu-mă la ce am lăsat în urmă
bucurându-mă că a fost doar un vis
m-am dat jos din pat, căldura era atât de bună,
era ca un prieten căruia i-a fost dor de mine
și urma să îi fie dor din nou, acum, că am plecat și
dinspre bucătărie se infiltra mirosul de cafea pe sub uși
era în reclame, bună dimineața, iubirea mea
mi-a spus, miroși a somn, cu nasul în gâtul meu
ce vrei să spui cu asta? am întrebat eu,
miroși a cald, a zâmbit, din pielea ta
se desprind vise.
Sursa imaginii: Unsplash
Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica