Uneori simt că trăiesc doar pentru momentele

în care tot ce-ți mai rămâne de făcut e să studiezi lumina,

în care ce se întâmplă în jurul tău e imposibil de frumos

sau fericirea celorlalți, cu tine în centrul lor, e de nesuportat,

așa că singurul lucru pe care-l poți face e să-ți muți privirea

la lumina bleu palidă, cu irizațiile piersicii de la răsărit

când totul în jur prinde contur, se prefigurează din întuneric,

prinde viață, e pătat de raze portocalii, nehotărâte, aleatorii,

totul e plat, 2D, un desen făcut de un copil

cu ochi lipiți de somn sau și mai bine, lumina soarelui de seară

sub efectul căreia totul pare luminat din interior și contururile

se topesc și acoperișurile și străzile și copacii și oamenii și câmpurile

se coc în lumina lui, ca niște pâini la cuptor

și totul e auriu și nefiresc de frumos și chiar și iubirea pare

un lucru ușor de realizat.

Sursa imaginii: Unsplash

Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica