Uneori simt că trăiesc doar pentru momentele
în care tot ce-ți mai rămâne de făcut e să studiezi lumina,
în care ce se întâmplă în jurul tău e imposibil de frumos
sau fericirea celorlalți, cu tine în centrul lor, e de nesuportat,
așa că singurul lucru pe care-l poți face e să-ți muți privirea
la lumina bleu palidă, cu irizațiile piersicii de la răsărit
când totul în jur prinde contur, se prefigurează din întuneric,
prinde viață, e pătat de raze portocalii, nehotărâte, aleatorii,
totul e plat, 2D, un desen făcut de un copil
cu ochi lipiți de somn sau și mai bine, lumina soarelui de seară
sub efectul căreia totul pare luminat din interior și contururile
se topesc și acoperișurile și străzile și copacii și oamenii și câmpurile
se coc în lumina lui, ca niște pâini la cuptor
și totul e auriu și nefiresc de frumos și chiar și iubirea pare
un lucru ușor de realizat.
Sursa imaginii: Unsplash
Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica