Se pare că am rămas împotmoliți într-o liniște toxică

Primul care rupe tăcerea a pierdut meciul, luminile stradale

De culoarea caramelului fierbinte au consistența

Vopselei încă umede, pe un fundal întunecat și observ

Că toate cuplurile din locul ăsta poartă bătălia lor

O văd cu colțul ochiului pe femeia care se îmbracă

În puștoaică, mestecând gumă cu aerul că regretă

Fiecare alegere pe care a făcut-o în viață, ținând de mână

Un bărbat între două vârste, care se simte în largul lui vorbind întruna

Pare că întreaga viață n-a făcut altceva decât să-și pună întrebări

Sunt alții care țipă și mulți care stau pe telefoane împreună

Sunt câțiva care fac cu ochiul celor de la altă masă și alții

Care au băut un pahar în plus și toți se consolează 

Cu mulțumirea măruntă că măcar nu sunt nevoiți

Să doarmă singuri la noapte. 

Sursa imaginii: Unsplash