În pupilele ei se zbătea incontrolabil realitatea
în toată grozăvia ei și se înfiora teribil la gândul
că va trebui să o îndure încă o zi, o zi în care plouă
și e oribil, e inuman să ieși afară, sincer
nu ai da afară nici un câine, mai ales dacă e bichon
și nu e obișnuit cu frigul și umezeala.
ce rost au toate, și-a spus și a simțit brusc
cum fierea îi inundă inima în cantități industriale
ca un sos plin de chimicale, ca un sos gros, îngroșat cu făină.
ți-am spus doar, răsuna prin telefon vocea unui bun samaritean
care trecuse prin iad și se întorsese fluierând, cu siguranța
că lumea nu se spulberă la prima pală de vânt
nu mai asculta ce zice lumea și ferește-te de vorba ei
știi doar că îi pute gura și pe tine mirosurile urâte te destabilizează
ieși afară, ia o gură de aer, distrează-te, măcar azi
se spune că viața nu poate fi detestabilă
de două ori în aceeași zi.
Sursa imaginii: Unsplash
Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica