Greșelile pe care le fac sunt parte din mine
îmi aparțin, sunt ale mele, sunt bucăți din întreg,
sunt firul subțire pe care se înalță zmeul
și noaptea întunecată din care ia naștere luna.
Greșelile pe care le fac sunt parte din mine
așa cum sunt și ochii albaștri, cu genele scurte și blonde
și degetele scurte cu unghiile roase din carne
și mania de a supra-analiza lucrurile, de a le analiza exhaustiv
până ce devin cochilii goale, abia amintind de ceea ce au fost odată
și nu pot să mă dezic de greșelile mele, aș fi un ipocrit
ar fi ca și cum mi-aș lepăda pielea ca un șarpe sau ca și cum
aș încerca să mă desprind de toate deciziile
care m-au adus aici.
Am înțeles, undeva pe la douăzeci și unu de ani
ce vârstă simbolică, știu, că s-ar putea să nu fiu
o persoană bună, dar asta nu mă oprește
să tot încerc.
Sursa imaginii: Unsplash
Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica