Greșelile pe care le fac sunt parte din mine

îmi aparțin, sunt ale mele, sunt bucăți din întreg,

sunt firul subțire pe care se înalță zmeul

și noaptea întunecată din care ia naștere luna.

Greșelile pe care le fac sunt parte din mine

așa cum sunt și ochii albaștri, cu genele scurte și blonde

și degetele scurte cu unghiile roase din carne

și mania de a supra-analiza lucrurile, de a le analiza exhaustiv

până ce devin cochilii goale, abia amintind de ceea ce au fost odată

și nu pot să mă dezic de greșelile mele, aș fi un ipocrit

ar fi ca și cum mi-aș lepăda pielea ca un șarpe sau ca și cum 

aș încerca să mă desprind de toate deciziile 

care m-au adus aici.

Am înțeles, undeva pe la douăzeci și unu de ani

ce vârstă simbolică, știu, că s-ar putea să nu fiu

o persoană bună, dar asta nu mă oprește

să tot încerc.

Sursa imaginii: Unsplash

Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica