Prost, prost, prost sunt, prost, prost, prost grămadă, prost, dădea el cu furie cu palmele late ca niște lopeți, în capul ascuțit, cu pielea pătată, ca un ou de prepeliță. Se vedea că la un moment dat în viața lui a fost mai puțin urât, doar pentru simplul fapt că țeasta îi era acoperită de păr și petele erau ascunse. Mâinile îi tremurau, vocea îi pâlpâia, nesigur, ca o flacără de lumânare într-o cameră goală, cu geamurile larg deschise și buzele murmurau, din ce în ce mai încet prost prost prost, ca o rugăciune. 

Ochii înguști, întunecați, umbriți de gene dese, lungi și negre, ca niște perdele țesute de păianjeni, priveau în gol și înghițeau tot spațiul din jurul lui, lacomi. Erau frumoși și nefirești, din altă lume și nu se potriveau defel cu restul feței lui, cu buzele subțiri și uscate, ca niște coji pe răni arse, nasul subțire, ascuțit, pomeții înalți, nobili, bărbia mică, cu gropiță, de parcă cineva-și lăsase amprenta acolo și nu și-a mai recuperat-o. 

Pe gât îi juca un măr al lui Adam proeminent, care amenința să spargă învelișul subțire al pielii străvezii. Își imagine că dacă reușește, de-acolo o să izbucnească un pui de privighetoare și o să țâșnească drept în geamul închis. Ce pasăre proastă. Bărbatul părea bolnav, părea poet. Oare cum a supraviețuit atâția ani în închisoare? Părea că mușchii s-au topit sub piele și oasele s-au evaporat, cu zgomotul de nimic pe care îl au de obicei lucrurile atunci când se consumă, ca o pastilă efervescentă. 

Pielea îi atârna pe carnea obosită, ca un tricou prea larg. Palmele loveau mereu, cu o cadență ușor de urmărit și înverșunarea impresionantă pe care o aveau nebunii când voiau să-și facă rău. Redirecționată, ar putea face minuni. În fine. Pierduse contactul cu el și nu aflase aproape nimic. Și acel mic aproape nimic era încărcat de nesiguranță, ca stratul gros de zahăr pudră, pe o gogoașă uleioasă de la gară. 

Își linge buzele, ca după un gând savuros și-și notează în aplicație, sub grandomanie, sub c.autodistructiv: gogoașă de la Gogoșica, fără să facă rabat la prepoziții, litere mari, diacritice.

Cuvintele se desfășurau în fața ei cu o limpezime lascivă, care o făcea să-ți țină respirația secunde bune, fără să-și dea seama. A înghițit în sec. Fiecare cu păcatele lui. Miezul moale, sub coaja crocantă, în care avea să-și înfingă pofticios dinții, după ce linge tot zahărul, dintr-un capăt în celălalt, avea să fie răsplata ei pentru ziua asta incomodă ca o pietricică în pantof. Noroc că e fatalmente fascinată de nesiguranță și asta o face să continue să dea cu capul în zidul de cărămidă, până când avea să cedeze și să se desfacă, într-o ninsoare prăfoasă, cărămizie și se așterne la picioarele ei. Și nesiguranța o consumă simplu, fără zahăr pudră.

S-a ridicat ușor, capul îi era ușor, aproape gol și nu voia să amețească și să cadă la loc pe scaun, cu un zgomot de covor ud. Și-a netezit rochia vaporoasă și scurtă, a adunat-o pe pulpe și apoi a răsucit-o pe șolduri, trosnind coloana cu un zgomot de vreascuri rupte. Bolnavul, nebunul, pacientul, Cătălin, se oprise, zăcea tăcut, cocoșat, ca o păpușă veche aruncată într-un colț de un copil cu prea multe jucării, uitându-se la palme. Erau roșii și urâte. 

Gura Elenei se închidea și se deschidea, fără zgomot, ca la un merluciu pe uscat, aspira aer și îl ducea spre stomac, oscilând între dorința de a-și lua la revedere și înțelegerea inutilității oricărui gest. A făcut o reverență stângace și apoi s-a rușinat de stupiditatea gestului. Ce căcat?! S-a auzit spunând, mai tare decât ar fi vrut, pe un ton ușor amuzat și un pic mai mult indignat.

Pentru o fracțiune de secundă a surprins pe buzele lui un tremur, o luptă cu colțurile gurii, care se încăpățânează să rămână drepte, impasibile, în contrast cu ochii, care s-au îngustat imprevizibil pentru oricare altă pereche de ochi decât a Elenei, obișnuită să-și dirijeze viața, răspunsurile și personalitatea după mimica unor părinți criptici. Fiecare își ia lecțiile de unde poate. Pacientul zâmbea, doar cu ochii.

Aha. S-a răsucit pe călcâie și a ieșit din camera albă, despuiată, tabula rasa.