Uite încă o poveste, de data asta adevărată

Femeia pe care nu poți spune c-o iubești,

Dar nici că n-o iubești, semnul de întrebare,

O perdea subțire, prin care trece lumina

Locuiește pe o stradă îngustă

Într-o casă de piatră, sugrumată de smochini

Are urme de spini pe mâini și vocea neclară

Ultima oară ți-a spus ceva de o cruzime delicioasă

Dar nu reușești niciodată să-ți aduci aminte cum era

Femeia asta a fost sau n-a fost soția ta