Uite încă o poveste, de data asta adevărată
Femeia pe care nu poți spune c-o iubești,
Dar nici că n-o iubești, semnul de întrebare,
O perdea subțire, prin care trece lumina
Locuiește pe o stradă îngustă
Într-o casă de piatră, sugrumată de smochini
Are urme de spini pe mâini și vocea neclară
Ultima oară ți-a spus ceva de o cruzime delicioasă
Dar nu reușești niciodată să-ți aduci aminte cum era
Femeia asta a fost sau n-a fost soția ta