Noi, în familia noastră bizară, avem multe frici

Și de aceea ne ascundem nefericirea atât de adânc

Încât nici Dumnezeu să n-o poată găsi

Pentru că ne e frică să nu ne pedepsească

Pentru nerecunoștința noastră patologică

Și noi, în familia noastră exemplară, stăm cocoșați

În pozele de la nunți și cumetrii, cu umerii încovoiați

De amenințarea greutăților viitoare și noi

În familia noastră complicată nu ne privim

Niciodată în ochi în timp ce stăm împreună la masă

Ci privim în depărtare, cu expresia emblematică a resemnării

Încercând să ne dăm seama

De când au început să se împută lucrurile.

Sursa imaginii: Unsplash