Ce s-a întâmplat cu toate acele discuții lejere,

cu monologurile simultane, savurate în doi,

cu atenția complet dezinteresată îndreptată spre celălalt

așa cum o îndrepți și spre oglindă, cu așteptarea ca ea

să te reflecte în cel mic detaliu, de când oare

au început să apară în mijlocul conversațiilor

toate acele ești bine? ai nevoie de ajutor? e totul în regulă?

toate acele atingeri pe mâini și brațe, încărcate de semnificație

dorind să răspunzi de ce nu aș fi bine? ai auzit ceva?

ți se pare că am nevoie de ajutor? crezi că nu mă descurc

decenuarfiînregulă, decetrebuiecatotulsăfieînregulătottimpul

până la a azvârli cât colo atingerea călduță

cu mai du-te naibii cu empatia ta cu tot în minte

îmi dau seama, în timp ce scriu toate astea

că e posibil să particip prea intens în discuții

îmi dau seama, în timp ce observ cum se duce 

lumea de râpă că suntem cu toții bombe cu ceas

abia așteptând să explodeze

și ce dacă? 

imaginează-ți numai

spectacolul de culori 

când vom exploda. 

Sursa imaginii: Unsplash

Dacă vrei să continui să citești poezii pe acest site, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica