Ce s-a întâmplat cu toate acele discuții lejere,
cu monologurile simultane, savurate în doi,
cu atenția complet dezinteresată îndreptată spre celălalt
așa cum o îndrepți și spre oglindă, cu așteptarea ca ea
să te reflecte în cel mic detaliu, de când oare
au început să apară în mijlocul conversațiilor
toate acele ești bine? ai nevoie de ajutor? e totul în regulă?
toate acele atingeri pe mâini și brațe, încărcate de semnificație
dorind să răspunzi de ce nu aș fi bine? ai auzit ceva?
ți se pare că am nevoie de ajutor? crezi că nu mă descurc
decenuarfiînregulă, decetrebuiecatotulsăfieînregulătottimpul
până la a azvârli cât colo atingerea călduță
cu mai du-te naibii cu empatia ta cu tot în minte
îmi dau seama, în timp ce scriu toate astea
că e posibil să particip prea intens în discuții
îmi dau seama, în timp ce observ cum se duce
lumea de râpă că suntem cu toții bombe cu ceas
abia așteptând să explodeze
și ce dacă?
imaginează-ți numai
spectacolul de culori
când vom exploda.
Sursa imaginii: Unsplash
Dacă vrei să continui să citești poezii pe acest site, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica