Iubeam sa merg pe jos pana la cursuri, mai ales primăvara. Întotdeauna hotăram să-mi las parul lung, sa mănânc mai multe fructe şi să învăţ să înnot. Nu reuşeam decât să mă amăgesc cu o îngheţată mare de căpsuni, fistic şi portocale preparata in casa, să decid brusc să mă tund într-o sâmbâtă seară şi să mă bălăcesc ore întregi în mare sau să mă agăţ de gâtul prietenilor cu speranţă că vor avea răbdare să mă înveţe sau măcar să mă poarte cu ei fără să-mi ud parul. Se încreţea teribil. Nu m-am considerat niciodata frumoasa si nici nu găsisem nicio persoană despre care puteam să spun ca e frumoasă. Atractia ,credeam eu e cauzata de un cumul de trasaturi interesante,care se armonizau perfect. Eram într-adevar interesantă, cu ochii mei portocalii, sprâncenele arcuite, părul şaten şi aspru . Eram mică de statură, aveam buzele subţiri, aproape incolore,”luminam” orice poză în care apăream prin tenul meu alb, iar la frig căpătam o nuanţă albăstruie, spre mov chiar, atunci când îmi era, într-adevar, foarte frig. Nu poţi să le ai pe toate.