Nu era nevoie să fie ghicitor în cafea ca să vadă

în chipul încrețit, schimonosit de gustul prea amar

al lichidului fierbinte, cu luciri înșelătoare ca o pată de ulei

ca o băltoacă de benzină, ca un ochi de lac, în fața deformată

un fel de prevestire a ce va urma, lucruri care-și schimbă forma,

ape adânci care te duc cu ele, în care te pierzi, o lume prea sensibilă

la stimuli, un soare gol și fierbinte care sângerează la apus

peste clădiri și oameni și ape și dealuri, oh de câte ori nu și-a promis 

să nu mai bea cafea după apus?

Sursa imaginii: Unsplash

Dacă ți-a plăcut, scoate-mă o cafea virtuală, via Revolut: 0729107614