Dintotdeauna am crezut că este infinit mai bine să fii dolent

decât indolent, dar asta și pentru că am crescut într-o casă

în care respectul pentru ceilalți era mai presus decât propria fericire

și cum toată lumea știe, credințele și dorințele părinților se imprimă

în copil ca degetele puternice într-un lut moale, 

așa că nu am avut nicio șansă reală să-mi găsesc singur drumul

și pe lângă convingerea asta, sau mai bine zis deasupra ei

căci e de cel puțin trei ori mai importantă

e cea că fericirea mea se află în altă parte, în altă țară

lângă alți oameni și în alte condiții, trebuie doar să plec

și apoi o să schimb totul și poate o să fiu fericit și uite

că azi universul meu amenință să se destrame, căci am descoperit

că nesimțirea punctuală e mai ușor de suportat 

din partea unuia cu zâmbetul pe buze

care altfel pare mulțumit de viața lui, 

decât politețea excesivă sau banalitatea

unuia în ochii căruia citești cum i se destramă zilnic întregul univers

Zi un cuvânt! Dolent. Indolent! Te-am bătut!

Sursa imaginii: Unsplash

Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica