De dimineață vântul a bătut așa de tare că mi-a spulberat
orice speranță că o să mai văd marea anul ăsta.
E 18 septembrie și poate chiar a venit, în sfârșit
toamna și ultimul lucru pe care mi-l doresc
e să-mi acopere cineva sufletul cu umbra unui copac
sau chiar umbra lui, nu mulțumesc, prefer ceva mai moale
și mai călduros, mă gândesc la o pilotă 4 anotimpuri
de la ikea, pe care s-o îmbrac în lenjerie albă apretată
cum e cea din hoteluri, poate așa o să mă simt ca în vacanță
în fiecare zi și menirea mea de a fi un musafir
chiar și în propria mea casă se va fi împlinit în sfârșit.
Ce absurd, totuși, să-ți pregătești asiduu culcușul
ani de zile, cu eforturi și compromisuri
și să nu știi niciodată când îți vine rândul
să pleci din lumea asta.
În fine, cel puțin nu mă acopăr cu umbre.
Sursa imaginii: Unsplash
Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica