De dimineață vântul a bătut așa de tare că mi-a spulberat 

orice speranță că o să mai văd marea anul ăsta.

E 18 septembrie și poate chiar a venit, în sfârșit

toamna și ultimul lucru pe care mi-l doresc 

e să-mi acopere cineva sufletul cu umbra unui copac

sau chiar umbra lui, nu mulțumesc, prefer ceva mai moale

și mai călduros, mă gândesc la o pilotă 4 anotimpuri 

de la ikea, pe care s-o îmbrac în lenjerie albă apretată

cum e cea din hoteluri, poate așa o să mă simt ca în vacanță

în fiecare zi și menirea mea de a fi un musafir

chiar și în propria mea casă se va fi împlinit în sfârșit. 

Ce absurd, totuși, să-ți pregătești asiduu culcușul

ani de zile, cu eforturi și compromisuri 

și să nu știi niciodată când îți vine rândul

să pleci din lumea asta.

În fine, cel puțin nu mă acopăr cu umbre.


Sursa imaginii: Unsplash


Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica