Nu am reușit să scriu nimic de Sfântul Valentin
Cuvintele au fugit de mine și s-au ascuns,
Degeaba am scotocit după ele întreaga zi,
În maldărul de rufe pe care mi l-ai lăsat în grijă,
În cănile cu cafea slabă care și-au schimbat direcția de mers
Pătând cel mai urât covor din lume, pe care l-am luat de la grec
În luna noastră de miere, nu am găsit cuvinte, am găsit doar saci de gunoi
Plini cu flori uscate și spini, cutii goale de bomboane de ciocolată
Revărsându-se pe trotuar ca niște cornuri decadente ale abundenței
Mi-a luat o veșnicie să scriu poezia asta și sper
Că a mai rămas cineva care încă e îndrăgostit,
Care a pus apă la flori, care nu a mâncat toată ciocolata.
Sursa imaginii: Unsplash