Nu am reușit să scriu nimic de Sfântul Valentin

Cuvintele au fugit de mine și s-au ascuns,

Degeaba am scotocit după ele întreaga zi,

În maldărul de rufe pe care mi l-ai lăsat în grijă,

În cănile cu cafea slabă care și-au schimbat direcția de mers

Pătând cel mai urât covor din lume, pe care l-am luat de la grec

În luna noastră de miere, nu am găsit cuvinte, am găsit doar saci de gunoi

Plini cu flori uscate și spini, cutii goale de bomboane de ciocolată

Revărsându-se pe trotuar ca niște cornuri decadente ale abundenței

Mi-a luat o veșnicie să scriu poezia asta și sper

Că a mai rămas cineva care încă e îndrăgostit,

Care a pus apă la flori, care nu a mâncat toată ciocolata.

Sursa imaginii: Unsplash