Oh, cum o mai iubea! Rămânea treaz cu orele

Doar ca s-o privească dormind și tresărea

Când ea-și trăgea nasul, la gândul că plângea în somn,

Dar de vină era doar aerul uscat din cameră

Era imposibil să respiri, asta dacă nu iubeai,

Dacă iubeai, atunci totul era posibil și o iubea

Dumnezeule cum o mai iubea, chiar dacă ea

Era cu adevărat a lui doar în scurtele momente

Când își întindea toate oasele, își arcuia spatele,

Se uita somnoroasă pe geam și lăsa tot soarele

Să i se așeze pe piele, desenând modele complicate

De umbre și flori, până-și dădea seama 

Că nu e în patul ei.

sursa imaginii: Unsplash

Susține artistul pe revolut: 0729107614