Cât de înșelătoare e impresia noastră, a tuturor, că suntem

atât de speciali și unici, că suntem destinați măreției, 

că se vor scrie cărți și se vor face filme în care cel mai dificil

lucru va fi găsirea unui actor suficient de ilustru cât să ne joace

personajul și toată gloria postumă nu ar fi suficientă, nu de dincolo,

dar gândul ăsta nu-și mai are sensul, căci nimic nu își mai are rostul

când ajungi aici, sau mai bine zis acolo, pasându-i pachetul de țigări

Cerberului, aprinzându-i țigara înainte să o aprinzi pe a ta,

în semn de respect, făcând cu rândul la vâslit, în semn de prietenie,

povestind însemnele gloriei ce va să vină, în semn de nebunie,

am citit statisticile, sunt informat, majoritatea va sfârși în anonimat

o cutie veche de ciocolată sau biscuiți, plină cu mărunțișuri

o mână de amintiri, colecționate de-a lungul unei vieți plictisitoare

în majoritatea timpului, dificile și minunate în rest, pentru că viața

nu e compusă din momente de o perfecțiune cinematografică

și nici din iubiri adevărate și nici din victorii desăvârșite,

îmi pare rău, puștiule, ăsta e adevărul o să vezi și tu, o să-mi dai dreptate

ciar dacă n-o să-ți aduci aminte nici numele meu, nici cum arătam

și prima care se va pierde în negura amintirilor, căci timpul deșiră

cel mai bine trecutul, va fi vocea, vocea mea de la care acum te înfiori,

totul din mine se va pierde, îți va rămâne doar impresia că ai mai trăit

sau ai mai auzit sau ai mai văzut adevărul ăsta pe undeva, 

majoritatea oamenilor, chiar și n timpul vieții au consistența aburului

ce niciodată nu se va materializa

Sursa imaginii: Unsplash

Dacă ți-a plăcut, scoate-mă o cafea virtuală, via Revolut: 0729107614