La răsărit de Eden, colț cu Piața Amzei e locul iubirii adevărate,
așa cum și sus în deal e-o casă și ferestrele ei sunt încadrate de flori,
așa cum dealul e mereu verde și sub învelișul lui ierbos susură apa,
așa cum casa miroase mereu a pâine coaptă la cuptor și rufărie apretată,
așa cum ferestrele sunt lustruite și în spatele lor lumea e mai clară,
așa cum florile sunt mereu proaspete și culorile lor sunt năucitoare,
așa cum apa din care-și trag viață e mereu limpede, nu se-nvechește
nu miroase a descompunere, a ceva care parcă a murit demult,
ca amintirea unui loc în care pentru o secundă te-ai mirat: cât ești de tânăr!
și ai privit cu indulgență lumea așternându-se la picioarele tale.
La răsărit de Eden, colț cu Piața Amzei e locul iubirii adevărate,
și odată găsit trebuie să rămâi acolo, căci dacă pleci n-o să-l mai poți găsi
vreodată.
La răsărit de Eden, colț cu Piața Amzei e locul iubirii adevărate,
e locul unde totul e adevărat, absolut totul, dacă-ți spui ție însuți
că e adevărat.
Sursa imaginii: Unsplash
Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica