La răsărit de Eden, colț cu Piața Amzei e locul iubirii adevărate,

așa cum și sus în deal e-o casă și ferestrele ei sunt încadrate de flori,

așa cum dealul e mereu verde și sub învelișul lui ierbos susură apa,

așa cum casa miroase mereu a pâine coaptă la cuptor și rufărie apretată,

așa cum ferestrele sunt lustruite și în spatele lor lumea e mai clară,

așa cum florile sunt mereu proaspete și culorile lor sunt năucitoare,

așa cum apa din care-și trag viață e mereu limpede, nu se-nvechește

nu miroase a descompunere, a ceva care parcă a murit demult,

ca amintirea unui loc în care pentru o secundă te-ai mirat: cât ești de tânăr!

și ai privit cu indulgență lumea așternându-se la picioarele tale.

La răsărit de Eden, colț cu Piața Amzei e locul iubirii adevărate,

și odată găsit trebuie să rămâi acolo, căci dacă pleci n-o să-l mai poți găsi

vreodată.

La răsărit de Eden, colț cu Piața Amzei e locul iubirii adevărate,

e locul unde totul e adevărat, absolut totul, dacă-ți spui ție însuți

că e adevărat.

Sursa imaginii: Unsplash

Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica