Au ajuns ultimii și când au intrat în sufragerie

Unde era întinsă masa de doisprezece persoane la care stăteau

Mai mult de paisprezece în mod sigur, i s-a părut că mesenii

Îi privesc mai degrabă ca pe niște fripturi îndelung așteptate

Decât ca pe niște oaspeți cu statut lul egal cu al lor

Și erau atâtea arhetipuri acolo, era incredibil cum continuau

Să apară parcă de nicăieri, cu insistența unor rude nepoliticoase

Cărora vrei să le închizi ușa în nas, dar nu ai cum

Nici măcar nu făcea parte din familia asta, se concentra asupra paharului de vin

Îl ținea de picior ca să nu se încălzească, asta atunci când fratele 

Iubitului ei nu-l smulgea din mână ca să-l umple din nou

Deși abia dacă băuse două guri, a auzit atât de multe expresii din neam

Mai grețoase ca ciupercile cu maioneză și unchiul lui se umflase

De atâtea prejudecăți, care-i ieșeau pe gură ca niște firimituri

Din zecile de chifle calde pe care le consumase

Cu perseverența unui atlet la o probă sportivă

Mama lui era o gazdă clasică, nu o contenea să o servească,

Cel mai des îi servea platitudini și tatăl lui îi oferea priviri pofticioase, 

Pline de subînțeles, o durea  capul, se simțea cel puțin

Inconfortabil, așa că s-a scuzat pentru numai un minut

A ieșit pe terasă și și-a aprins țigara, îi tremurau mâinile înfiorător,

Era de parcă nu mai fumase de zile întregi și a tras fumul adânc în piept

Cu satisfacția cu care inspiri cel mai dulce aer de munte

Și a privit din exterior, pe geamul larg și generos familia lui, care într-o bună zi

Ar putea deveni și ai ei, familia

Care de afara părea normală, ca toate celelalte.

Sursa imaginii: Unsplash

Dacă ți-a plăcut, scoate-mă o cafea virtuală, via Revolut: 0729107614