Ceteraș, cântă-mi una de jale!

Că e vai și-amar de ce s-a ales de sufletul meu

de suflețelul meu, de inima mea, de inimioara mea!

Și ceterașul a venit încetișor chiar lângă mine, 

mi-a pus o mână pe umăr și cu degetele lui uscate

m-a strâns ușor, apoi mi-a arătat buzunarul lui de la piept

am percutat, zâmbind amar, căci nu demult, 

ci doar cu câteva secunde în urmă

mă privea umil, încuviința din cap într-un stil ancilar

așa sunt lăutarii, mi-a zis un frate,

care turna cu generozitate în cupele adânci

vin negru ca sângele de sub coaste

cumpărat și ăla tot din banii mei

Vă finanțez tristețea, sunt patronul viselor spulberate!

am urlat, înnebunit și pentru ei a fost semnalul: 

ești regele cioabă, un ciob dintr-un palat de cristal!

Ești împăratul porților de aur zăvorâte ale paradisului pierdut!

Ești șeful norocului, numărul tău norocos e niciunul!

au urlat și frații mei, înnebuniți

și ceterașul ciupea corzile, ținându-ne isonul

ce bine petreceam odată

pe vremea când aveam bani să mi-i petrec!


Sursa imaginii: Unsplash


Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica