Ce bărbat sublim, ce bărbat brevilocvent,
el știe că tăcerea e cel mai seducător lucru
la un bărbat, îți dă timp să-i studiezi chipul
să înregistrezi ca un seismograf tremurul gândurilor
din spatele sprâncenelor
Sunt un om de știință, un mitograf de primă mână
mi-a spus doar și un colț al gurii a tresărit magistral
și mâna lui, e adevărat, era colosală, o mână puternică
și plină de personalitate, cum arătau cu siguranță
primele mâini pe acest pământ, înainte
ca totul să înceapă încetișor să se ducă dracului
și să nu mai deosebești stânga de dreaptă
nici măcar în politică, așa că l-am prins de mână
și l-am târât în bârlogul meu, un apartament cât o debara
de la etajul șaisprezece, nu-ți fie teamă, i-am spus
chiar nu-mi e, contraintuitiv apartamentele de la etajul cincisprezece
în sus sunt mai sigure decât celelalte, deși aș fi preferat
o casă pe pământ și când i-am desfăcut toți nasturii de la cămașă
i-am văzut tatuajul de pe umăr, mișcările seismice înregistrate
cu o linie neagră, subțire, desăvârșită
în ziua în care m-am născut, mi-a zis el, răspunzând privirii mele
pământul s-a crăpat de la greutatea mea, a râs scurt
și eu l-am întrebat, în timp ce așezam cămașa pe un scaun
și, cu ce ziceai că te ocupi?
Sursa imaginii: Unsplash
Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica