Când intri tu în cameră, mi-o ia inima la trap
și uit deodată că în mâini țin un pahar de sticlă
îl strâng prea tare, o să crape în curând și sângele o să curgă peste tot
și n-o să-mi pese, decât dacă mă ia salvarea de aici și nu o să te mai văd
sau nu știu, vrei să mergem în ambulanță împreună?
să mă ții de mână și să-mi spui să nu renunț?
să-mi spui că o să fiu bine și tot sângele ăsta e semnalul imposibil de ignorat
de care aveai nevoie ca să-mi spui că mă iubești?
Când intri tu în cameră, mă ia cu amețeala,
am buzele uscate și înghit în sec, deși am tot băut până acum
litri întregi, așteptând să vii, să intri așa, cum faci tu
de parcă nu ți-ar păsa de nimic și nimeni
și nu spui nimic și nu saluți pe nimeni
te prefaci că erai acolo, de la bun început.
Când intri tu în cameră, povara lumii e mai ușor de suportat
și nu mă deranjează nici că nu suntem împreună
mă bucur doar că ești aici, că te pot privi în neștire
și când plecăm o să-mi fie iar greu, dar nu imposibil
să aștept până când intri iar în cameră și poate o să îmi fac curaj
să sparg odată paharul ăla.
Sursa imaginii: Unsplash
Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica