Când eram mai mică nu răspundeam niciodată cu: vreau să văd viitorul

când ceilalți copii mă întrebau ce superputere aș vrea să am

pentru că deși eram mică, nu eram deloc complet idioată și răspundeam

abia după ce mă îndelung, de-aia poate nici nu aveam prea mulți prieteni

căci printre ultimele lor calități se numără răbdarea și cine rămânea

după pauza mea lungă, să-mi audă răspunsul, primea și explicații

nu vreau să văd viitorul, pentru că e imposibil, de vreme ce în fiecare zi

lucreaz la a mi-l construi, dar vreau să văd marea cel puțin o dată pe an

și să-mi las părul lung, să-mi țină de cald la urechi când o să vină iarna

să nu mai fiu nevoită să port căciuli, detestabile căciuli și mai vreau

să știu ce gândesc ceilalți, așa că am mereu grijă să îi întreb

și dacă ar fi posibil să pot executa și niște jete-uri impecabile într-o bună zi

să fiu o prim-balerină faimoasă ca Maia Plisețkaia și să încep și eu

după zeci de ani de balet, să semăn cu o lebădă, ca Maia, tristă și gravă

să trăiesc aproape o sută de ani, să fiu bănuită de spionaj, să am o istorie

care să ceară biografii și suspine, să joc în filme, să fiu nemuritoare

Acum, că au trecut atâția ani peste mine și m-am îndobitocit

de la televizor și prea multă libertate, mi-aș dori să fiu invizibilă,

să fiu transparentă, ca să pot să dorm toată ziua și să nu mă caute

nimeni. 


Sursa imaginii: Unsplash


Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica