Am primit o invitație neașteptată de la un prieten vechi

neașteptată în sensul că de mult nu mă mai aștept la nimic

mie viața mi-a scăpat mereu printre degete și-mi-e rușine acum

să încep să mă bucur de ea, la vârsta mea oricum e indecent

să te bucuri fățiș de viață.

Forme firave de struguri cu luciri aurii încadrau scrisul cursiv

Te invit la Marea Crăpelniță și dedesubt era data și locul.

Am zâmbit în sinea mea, căci mie zâmbetele mi s-au părut 

întotdeauna păcătoase, la vârsta mea oricum e indecent

să-ți scoți la iveală dantura și mai ales lipsurile.

Mi-am adus aminte de Marcello Mastroianni

Dumnezeule, că bărbat frumos, ce maxilar neîndurător, ce sprâncene colosale,

în cuta lui dintre sprâncene se adâncea abisul, 

la moartea lui s-a oprit din șoptit până și Fontana di Trevi

și s-a îmbrăcat în negru.

M-am gândit mult dacă să mă duc la Marea Crăpelniță

dacă e mâncare prea multă și va trebui să mâncăm până ne crapă fălcile?

la vârsta mea oricum e indecent să mănânci prea mult, mâncarea e o investiție

pentru corpuri tinere, carnea o lași pentru cei mici, în creștere

și pâinea pentru cei mai mari, care muncesc toată ziua

și fructele pentru cei vor să-și îndulcească viața

eu beau doar lapte, să nu mi se frângă oasele în mers.

Așa că n-am mai mers, dar l-am sunat să-i mulțumesc

pe vechiul meu prieten, i-am spus că îmi e dor de el

și că-l aștept să ne uităm încă odată

la un film pe care l-am văzut cândva, demult

La dolce vita.

la vârsta mea oricum e indecent

să faci invitații care nu au un scop concret.


Sursa imaginii: Unsplash


Dacă îți place ce scriu, mă poți susține cu o donație prin Paypal, aici: paypal.me/chelcioaica